Gingivită sau parodontită? Diferențe clare

Sângerarea gingiilor la periaj este un semn care merită observat.

Uneori poate apărea după un traumatism local sau un periaj prea agresiv, dar sângerarea repetată este frecvent asociată cu inflamația gingivală.

Una dintre întrebările importante este:

Este vorba despre gingivită sau despre parodontită?

Diferența contează deoarece cele două afecțiuni nu implică același nivel de afectare a țesuturilor care susțin dinții.

Gingivită vs parodontită: care este diferența principală

Gingivita este o inflamație limitată la gingie, fără pierdere de atașament parodontal cauzată de boala parodontală.

Parodontita este o afecțiune în care există și afectarea structurilor de susținere ale dintelui, inclusiv:

• ligamentul periodontal;
• osul alveolar.

Aceasta este diferența esențială.

Ce este gingivita

Gingivita asociată plăcii bacteriene poate apărea atunci când biofilmul se acumulează în apropierea marginii gingivale.

Pot exista:

• roșeață;
• edem;
• sângerare la periaj;
• sângerare la sondare;
• sensibilitate;
• respirație neplăcută.

Gingivita nu presupune, prin definiție, pierderea suportului periodontal caracteristic parodontitei.

Gingivita este reversibilă?

Inflamația gingivală asociată plăcii poate fi reversibilă dacă factorii care o întrețin sunt controlați.

Acest lucru poate presupune:

• îndepărtarea profesională a depozitelor;
• îmbunătățirea igienei orale;
• controlul factorilor locali;
• monitorizare.

Răspunsul diferă însă de la pacient la pacient.

Gingivita se transformă obligatoriu în parodontită?

Nu.

Este importantă această diferență.

Nu fiecare persoană cu gingivită va dezvolta parodontită.

Riscul este influențat de mai mulți factori, printre care:

• susceptibilitatea individuală;
• fumatul;
• diabetul insuficient controlat;
• igiena orală;
• antecedentele parodontale;
• factori genetici și biologici;
• accesul la îngrijire și întreținere.

Prezența gingivitei arată însă că există inflamație care trebuie evaluată și controlată.

Ce este parodontita

Parodontita este o boală inflamatorie a țesuturilor de susținere ale dinților, asociată cu pierdere de atașament periodontal și pierdere osoasă.

Poate evolua diferit de la o persoană la alta.

Pot apărea:

• pungi parodontale;
• retracții gingivale;
• sângerare;
• mobilitate dentară;
• modificări ale poziției dinților;
• pierdere osoasă;
• dificultăți la masticație.

Nu toate aceste semne apar simultan.

Parodontita doare?

Nu neapărat.

Unele forme pot evolua mult timp fără durere importantă.

De aceea, absența durerii nu exclude boala parodontală.

Cum recunoașteți gingivita

Pot exista:

• gingii roșii;
• gingii ușor umflate;
• sângerare la periaj;
• sângerare la folosirea mijloacelor de igienizare interdentară;
• respirație neplăcută.

Aceste simptome nu stabilesc singure diagnosticul.

Este necesar examen clinic.

Cum poate arăta parodontita

Semnele pot include:

• retragerea gingiei;
• dinți care par mai lungi;
• spații noi între dinți;
• sângerare;
• secreții;
• mobilitate;
• modificarea mușcăturii;
• halitoză;
• pierdere osoasă observată radiologic.

Severitatea nu poate fi stabilită doar privind gingia în oglindă.

De ce sângerează gingiile

Sângerarea poate apărea atunci când țesutul gingival este inflamat.

În prezența inflamației, vasele sanguine din gingie pot reacționa mai ușor la atingere.

Aceasta poate apărea la:

• periaj;
• folosirea aței dentare;
• periuțe interdentare;
• sondare profesională.

Dacă gingiile sângerează, trebuie oprit periajul?

În general, nu este recomandată abandonarea igienei orale doar pentru că există sângerare.

Totuși, tehnica trebuie să fie corectă și delicată.

Un periaj foarte agresiv poate traumatiza gingia.

Medicul sau igienistul poate recomanda o tehnică adaptată situației.

Când merită făcut un consult

Evaluarea este utilă dacă sângerarea:

• persistă;
• apare frecvent;
• este însoțită de retracții;
• se asociază cu respirație neplăcută persistentă;
• apare împreună cu mobilitate;
• este asociată cu secreții sau umflare.

Mai multe informații sunt disponibile pe pagina dedicată parodontologiei.

Ce cauzează gingivita

În forma asociată plăcii, factorul principal este acumularea biofilmului bacterian.

Pot exista și factori care favorizează retenția plăcii, cum ar fi:

• tartrul;
• restaurările cu margini dificil de igienizat;
• înghesuirile dentare;
• aparatele ortodontice;
• igiena insuficientă.

Unele modificări sistemice sau medicamentoase pot influența și răspunsul gingival.

Ce favorizează parodontita

Parodontita este o afecțiune multifactorială.

Printre factorii importanți se află:

• biofilmul bacterian;
• susceptibilitatea individuală;
• fumatul;
• diabetul insuficient controlat;
• istoricul de boală parodontală;
• anumite condiții sistemice.

Nu este corect să presupunem că un singur factor explică întreaga boală.

Bruxismul provoacă parodontită?

Nu este considerat cauza primară a parodontitei.

Bruxismul produce încărcări mecanice asupra dinților.

Într-un parodonțiu deja afectat, forțele ocluzale pot deveni relevante pentru funcție și pentru mobilitatea dentară.

Dar bruxismul nu trebuie prezentat ca factor care inițiază singur pierderea de atașament parodontal.

Înghesuirile dentare produc parodontită?

Nu direct.

Înghesuirile pot face igiena mai dificilă și pot favoriza retenția plăcii în anumite zone.

Acest lucru poate contribui indirect la inflamație.

Mai multe informații despre alinierea dentară sunt disponibile pe pagina de ortodonție.

Cum se pune diagnosticul de parodontită

Diagnosticul nu se bazează doar pe aspectul gingiei.

Evaluarea poate include:

• sondare parodontală;
• măsurarea adâncimii pungilor;
• evaluarea sângerării la sondare;
• evaluarea nivelului de atașament;
• mobilitatea dinților;
• furcațiile;
• retracțiile;
• analiza imagistică atunci când este indicată.

Ce înseamnă pungă parodontală

Spațiul dintre gingie și dinte este măsurat cu o sondă parodontală.

În boala parodontală pot exista zone cu adâncime crescută asociate cu pierderea suportului.

O valoare izolată nu trebuie interpretată singură.

Contează:

• localizarea;
• sângerarea;
• pierderea de atașament;
• imaginea radiologică;
• contextul clinic.

Radiografia arată parodontita?

Radiografia poate ajuta la evaluarea osului.

Poate oferi informații despre:

• nivelul osos;
• tiparul pierderii osoase;
• anumite defecte;
• raportul rădăcinilor cu osul.

Dar diagnosticul nu se bazează doar pe radiografie.

Examenul clinic este esențial.

Este necesar CBCT pentru orice caz?

Nu.

Pentru multe evaluări parodontale sunt suficiente examenul clinic și radiografiile convenționale adecvate.

CBCT-ul poate fi indicat în anumite situații, dar nu trebuie utilizat de rutină fără justificare.

Ce înseamnă stadiul parodontitei

După diagnostic, medicul poate caracteriza boala în funcție de severitate și complexitate.

Evaluarea poate include:

• pierderea de atașament;
• pierderea osoasă;
• numărul de dinți pierduți din cauza bolii;
• complexitatea cazului.

Acest lucru ajută la organizarea tratamentului.

Ce înseamnă gradul bolii

În clasificările moderne poate fi evaluată și viteza probabilă de progresie, împreună cu anumiți factori de risc.

Fumatul și controlul diabetului pot fi importante în această evaluare.

Tratamentul gingivitei

Tratamentul urmărește controlul biofilmului și al inflamației.

Poate include:

• detartraj;
• îndepărtarea plăcii și a tartrului;
• instruirea pacientului;
• adaptarea tehnicii de periaj;
• igienizare interdentară;
• reevaluare.

În anumite situații se poate utiliza și igienizarea profesională EMS, în funcție de indicația clinică.

Airflow-ul tratează parodontita?

Nu trebuie prezentat ca tratament unic al parodontitei.

Sistemele de airflow și pulberile dedicate pot face parte din anumite protocoale de biofilm management.

Dar tratamentul parodontal poate necesita și alte etape, în funcție de:

• adâncimea pungilor;
• tartrul subgingival;
• anatomie;
• stadiul bolii.

Tratamentul parodontitei

Tratamentul se stabilește individual.

În general, poate include mai multe faze.

Controlul factorilor de risc

Pot fi abordate:

• igiena orală;
• fumatul;
• controlul diabetului;
• factori locali care favorizează acumularea plăcii.

Instrumentarea subgingivală

Scopul este îndepărtarea biofilmului și depozitelor de pe suprafețele radiculare accesibile.

Aceasta reprezintă o etapă importantă în multe cazuri.

Reevaluarea

După tratamentul inițial se reevaluează:

• sângerarea;
• pungile;
• inflamația;
• igiena;
• răspunsul țesuturilor.

Tratamentul ulterior depinde de rezultat.

Este suficient un singur detartraj?

Nu întotdeauna.

În gingivită, igienizarea și controlul plăcii pot fi suficiente în multe situații.

În parodontită, depozitele și inflamația pot exista subgingival, iar tratamentul poate necesita instrumentare specifică și reevaluare.

Antibioticele tratează parodontita?

Nu reprezintă tratamentul de rutină pentru orice pacient.

Antibioticele sistemice sau locale pot avea indicații în situații selectate.

Ele nu înlocuiesc controlul mecanic al biofilmului și tartrului.

Utilizarea lor trebuie decisă de medic.

Ce rol are laserul

Laserul poate fi utilizat ca adjuvant în anumite protocoale parodontale.

Rolul său depinde de:

• tipul laserului;
• parametrii utilizați;
• indicația clinică;
• etapa tratamentului.

Laserul nu trebuie prezentat ca un substitut universal pentru instrumentarea mecanică.

Laserul „sterilizează” pungile parodontale?

Nu este corect să se promită sterilizarea completă.

Cavitatea orală conține permanent microorganisme.

Obiectivul tratamentului este controlul biofilmului și al inflamației, nu obținerea unei cavități orale sterile.

Laserul regenerează osul?

Nu trebuie afirmat că laserul produce automat regenerare osoasă.

În anumite defecte parodontale pot exista proceduri regenerative specifice.

Indicația depinde de:

• forma defectului;
• anatomie;
• starea dintelui;
• factori de risc;
• tehnica utilizată.

Laserul înseamnă tratament fără durere?

Nu.

Unele proceduri pot fi bine tolerate, dar laserul nu garantează lipsa durerii sau lipsa anesteziei.

Confortul depinde de procedură și de pacient.

Este tratamentul chirurgical mereu necesar?

Nu.

Multe cazuri sunt tratate inițial nechirurgical.

După reevaluare, dacă persistă anumite pungi sau există defecte specifice, medicul poate discuta tratamentul chirurgical.

Nu orice pacient cu parodontită ajunge la chirurgie.

Ce poate include tratamentul chirurgical

În cazurile selectate, poate avea ca obiectiv:

• accesul la suprafețele radiculare;
• reducerea anumitor pungi;
• remodelarea țesuturilor;
• proceduri regenerative.

Tipul intervenției depinde de defect și de prognosticul dintelui.

Gingivita se poate vindeca?

Inflamația gingivală asociată plăcii se poate remite atunci când factorii cauzali sunt controlați.

Acest lucru necesită însă menținerea unei igiene corespunzătoare.

Parodontita se vindecă complet?

Termenul trebuie folosit cu atenție.

Parodontita poate fi tratată și stabilizată.

Țesuturile de susținere deja pierdute nu revin automat la situația inițială.

În anumite defecte pot exista proceduri regenerative, dar rezultatele depind de caz.

Obiectivele tratamentului sunt:

• controlul inflamației;
• limitarea progresiei;
• menținerea dinților atunci când prognosticul permite;
• crearea unor condiții care pot fi întreținute pe termen lung.

Parodontita poate reapărea?

Boala poate redeveni activă dacă factorii de risc și biofilmul nu sunt controlați.

De aceea, după terapia activă urmează întreținerea parodontală.

Ce înseamnă întreținere parodontală

După stabilizarea bolii pot fi necesare controale regulate.

Acestea pot include:

• evaluarea gingiilor;
• sondare;
• controlul plăcii;
• igienizare profesională;
• reevaluarea factorilor de risc;
• radiografii atunci când există indicație.

Intervalul nu este identic pentru fiecare pacient.

La cât timp se face igienizarea

Nu există o regulă universală de tip „la șase luni pentru toți”.

Pacientul cu parodontită poate avea nevoie de un program diferit față de o persoană fără antecedente parodontale.

Frecvența se stabilește în funcție de risc și de evoluție.

Fumatul contează?

Da.

Fumatul este un factor de risc important pentru parodontită și poate influența răspunsul la tratament.

Uneori fumătorii pot prezenta mai puțină sângerare gingivală, ceea ce poate masca anumite semne clinice.

Lipsa sângerării nu înseamnă automat gingii sănătoase.

Diabetul contează?

Da.

Există o relație importantă între diabet și sănătatea parodontală.

Un diabet insuficient controlat poate fi asociat cu un risc mai mare și cu o evoluție mai dificilă a bolii parodontale.

Pacientul trebuie să informeze medicul despre diagnostic și tratament.

Sarcina poate influența gingiile?

Schimbările hormonale din timpul sarcinii pot modifica răspunsul gingival la biofilm.

Pot apărea:

• inflamație;
• sensibilitate;
• sângerare.

Igiena și evaluarea profesională rămân importante.

Sângerarea nu trebuie pusă automat doar pe seama sarcinii.

Retracția gingivală înseamnă parodontită?

Nu întotdeauna.

Retracțiile pot avea mai multe cauze.

Printre acestea pot exista:

• boala parodontală;
• traumatisme de periaj;
• poziția dintelui;
• anatomia gingiei;
• tratamente anterioare.

Diagnosticul trebuie stabilit clinic.

Respirația urât mirositoare înseamnă parodontită?

Nu automat.

Halitoza poate avea numeroase cauze.

Afecțiunile gingivale și parodontale pot contribui, dar trebuie evaluate și alte surse.

Mobilitatea dentară înseamnă că dintele trebuie scos?

Nu automat.

Mobilitatea poate avea grade și cauze diferite.

Medicul trebuie să evalueze:

• nivelul osos;
• inflamația;
• ocluzia;
• prognosticul;
• posibilitatea de menținere a dintelui.

Extracția nu se decide doar pe baza mobilității.

Se pot salva dinți cu parodontită avansată?

Uneori da.

În alte situații, prognosticul poate fi nefavorabil.

Decizia depinde de:

• suportul rămas;
• anatomie;
• mobilitate;
• igienă;
• răspunsul la tratament;
• factori de risc;
• posibilitatea restaurării.

Nu trebuie promisă salvarea fiecărui dinte.

Implantul este soluția mai bună decât păstrarea unui dinte afectat?

Nu automat.

Un dinte care poate fi tratat și menținut cu un prognostic rezonabil nu trebuie extras doar pentru a fi înlocuit cu un implant.

Implanturile au și ele riscuri biologice și mecanice.

Decizia se ia individual.

Ce puteți face acasă

Baza controlului plăcii poate include:

• periaj de două ori pe zi;
• curățarea spațiilor interdentare;
• utilizarea mijloacelor recomandate individual;
• igienizarea lucrărilor protetice.

Periuțele interdentare pot fi foarte utile în anumite situații.

Dimensiunea trebuie aleasă corespunzător.

Dușul bucal înlocuiește periajul interdentar?

Nu în toate situațiile.

Poate fi un instrument suplimentar, dar metoda potrivită depinde de:

• spațiile interdentare;
• lucrările existente;
• dexteritatea pacientului;
• situația parodontală.

Medicul sau igienistul poate recomanda combinația potrivită.

Ce întrebări merită puse la consultație

Puteți întreba:

• Am gingivită sau parodontită?
• Există pierdere de os?
• Există pierdere de atașament?
• Care este stadiul bolii?
• Care sunt factorii mei de risc?
• Este suficientă igienizarea?
• Am nevoie de tratament subgingival?
• Este indicată terapia laser în cazul meu?
• Ce pot face acasă?
• La ce interval trebuie să revin la control?
• Care este prognosticul dinților afectați?

Gingivită sau parodontită – ce trebuie reținut

Gingivita și parodontita nu sunt același lucru.

Gingivita afectează gingia și nu presupune pierderea suportului periodontal caracteristic parodontitei.

Parodontita implică pierdere de atașament și afectarea osului care susține dinții.

Sângerarea poate apărea în ambele situații.

Durerea nu este obligatorie.

Diagnosticul necesită examen clinic și, atunci când este indicat, imagistică.

La Denti Service Bacău, evaluarea și tratamentul parodontal sunt stabilite în funcție de severitatea bolii, factorii de risc și răspunsul pacientului.

Cel mai important este ca sângerarea gingivală persistentă să nu fie ignorată și ca diagnosticul să fie stabilit înainte ca tratamentul să fie ales.