Cum reduci frica de dentist fără sedare

Frica de dentist nu arată la fel pentru toți pacienții.

Pentru unii înseamnă emoții înainte de programare.

Pentru alții poate însemna:

• amânarea consultațiilor;
• evitarea tratamentelor;
• prezentarea la cabinet doar când apare durerea;
• dificultatea de a sta pe scaun;
• senzația de pierdere a controlului.

Dacă vă întrebați cum puteți reduce frica de dentist fără sedare, există mai multe metode care pot ajuta.

Nu este necesar ca anxietatea să dispară complet înainte de tratament.

Obiectivul realist este ca pacientul să poată:

• veni la consultație;
• comunica deschis;
• înțelege procedura;
• avea un anumit grad de control;
• parcurge tratamentul în etape tolerabile.

De ce apare frica de dentist

Anxietatea dentară poate avea mai multe cauze.

Printre ele se pot afla:

• experiențe neplăcute anterioare;
• teama de durere;
• frica de injecții;
• sunetele instrumentelor;
• mirosurile;
• senzația de sufocare;
• reflexul de vomă;
• teama de diagnostic;
• teama de costuri;
• sentimentul de pierdere a controlului;
• rușinea legată de starea dinților.

Uneori pacientul nu poate identifica o cauză precisă.

Acest lucru nu înseamnă că anxietatea este mai puțin reală.

Frica și fobia dentară sunt același lucru?

Nu neapărat.

Anxietatea dentară poate varia de la o ușoară neliniște până la o teamă intensă.

În unele situații poate exista o fobie suficient de severă încât pacientului să îi fie foarte dificil să intre în cabinet sau să accepte orice procedură.

Dacă frica este foarte intensă și afectează semnificativ accesul la îngrijire, poate fi utilă și evaluarea psihologică sau psihoterapeutică.

Primul pas: spuneți că vă este frică

Una dintre cele mai utile informații pe care le puteți oferi echipei este simplă:

„Mi-e frică de dentist.”

Nu este necesar să minimalizați problema.

Este util să spuneți și ce anume vă provoacă cea mai mare teamă.

De exemplu:

• injecția;
• durerea;
• sunetul frezei;
• senzația că nu puteți înghiți;
• faptul că nu vedeți ce se întâmplă;
• o experiență negativă anterioară.

Cu cât medicul înțelege mai bine factorul declanșator, cu atât poate adapta mai bine consultația.

Începeți cu o consultație

Dacă anxietatea este importantă, prima vizită nu trebuie să fie neapărat o procedură complexă.

Poate fi doar:

• discuție;
• examinare;
• investigații;
• stabilirea diagnosticului;
• realizarea planului.

Această etapă îi permite pacientului să:

• cunoască echipa;
• vadă cabinetul;
• afle ce tratamente sunt necesare;
• pună întrebări;
• decidă ritmul etapelor următoare.

Pentru un pacient anxios, familiarizarea poate fi importantă.

Cereți explicații înainte de procedură

Necunoscutul poate amplifica anxietatea.

Este util să știți:

• ce procedură urmează;
• de ce este necesară;
• cât poate dura;
• ce senzații sunt posibile;
• când se folosește anestezia;
• ce se poate întâmpla după tratament.

Unii pacienți vor să cunoască fiecare etapă.

Alții preferă explicații mai scurte.

Spuneți medicului ce variantă vă ajută.

Stabiliți un semnal de pauză

Un semnal convenit înainte de tratament poate fi foarte util.

De exemplu:

ridicarea mâinii = oprire temporară.

Acest lucru permite pacientului să ceară:

• o pauză;
• aspirare;
• repoziționare;
• explicații;
• timp pentru a se liniști.

Important este ca semnalul să fie stabilit înainte de începerea procedurii.

Pacientul trebuie să poată opri procedura?

În mod normal, comunicarea trebuie să rămână posibilă pe parcursul tratamentului.

Pot exista momente foarte scurte în care medicul trebuie să finalizeze o manevră înainte de oprire, dar semnalul pacientului trebuie luat în considerare.

Sentimentul că există posibilitatea unei pauze poate reduce anxietatea pentru unele persoane.

Tratamentul poate fi împărțit în ședințe mai scurte

Uneori, da.

Pentru pacientul foarte anxios poate fi mai ușor să înceapă cu:

• consultație;
• igienizare;
• o procedură simplă;
• o ședință mai scurtă.

Ulterior se poate trece la etape mai complexe.

Acest lucru depinde însă de urgența și tipul tratamentului.

O infecție acută sau o problemă urgentă poate necesita altă abordare.

Este mai bine să faci întâi tratamente ușoare?

Uneori poate ajuta.

O experiență tolerată bine poate crea un reper pozitiv pentru vizitele următoare.

Dar nu trebuie amânată o problemă importantă doar pentru a păstra o anumită ordine psihologică.

Prioritatea medicală rămâne relevantă.

Anestezia locală și frica de durere

Pentru multe proceduri stomatologice poate fi utilizată anestezia locală.

Scopul ei este controlul durerii în zona tratată.

Totuși, anestezia nu elimină toate senzațiile.

Pacientul poate simți:

• presiune;
• vibrații;
• mișcare;
• atingere.

Este util să se facă diferența între aceste senzații și durere.

Dacă apare durere, pacientul trebuie să o comunice.

Frica de injecție

Pentru unele persoane, injecția este partea cea mai dificilă a vizitei.

Poate ajuta să spuneți acest lucru înainte.

Medicul poate adapta:

• poziția;
• explicațiile;
• ritmul administrării;
• momentul în care vedeți sau nu instrumentarul.

Unele persoane preferă să nu vadă acul.

Altele se simt mai bine dacă știu exact ce urmează.

Teama de sunetul instrumentelor

Sunetele pot declanșa anxietate chiar dacă procedura nu este dureroasă.

Pentru anumite tratamente și dacă medicul permite, poate ajuta:

• muzică;
• căști;
• concentrarea pe respirație;
• pauze regulate.

Nu toate procedurile permit însă izolarea completă de comunicarea cu echipa.

Reflexul de vomă

Un reflex de vomă accentuat poate crește frica de dentist.

Spuneți acest lucru înainte de procedură.

Pot fi adaptate:

• poziția pacientului;
• instrumentele;
• durata etapelor;
• pauzele;
• tehnica de lucru.

În anumite situații poate fi necesară și evaluarea cauzei reflexului accentuat.

Senzația că nu puteți respira

Aceasta este frecvent asociată cu anxietatea.

Respirația se face în mod normal pe nas în timpul multor proceduri, dar anumite situații precum congestia nazală pot face tratamentul mai dificil.

Spuneți medicului dacă aveți:

• nas înfundat;
• probleme respiratorii;
• claustrofobie;
• episoade de panică.

Aceste informații pot schimba modul în care este organizată ședința.

Respirația controlată poate ajuta?

Pentru unele persoane, da.

O metodă simplă este să încercați înaintea vizitei:

• inspirație lentă;
• expirație puțin mai lungă;
• repetarea ritmului timp de câteva minute.

Nu există un număr obligatoriu de secunde.

Mai important este ca respirația să fie lentă și confortabilă.

Dacă exercițiul vă face să vă simțiți amețit, opriți-l.

Programarea de dimineață este mai bună?

Pentru unii pacienți, da.

O programare mai devreme poate reduce timpul petrecut anticipând procedura.

Pentru alții, dimineața poate fi mai dificilă.

Este mai util să alegeți o perioadă în care:

• nu sunteți foarte obosit;
• nu sunteți presat de timp;
• nu aveți imediat după alte obligații importante.

Nu veniți grăbit

Stresul suplimentar poate amplifica anxietatea.

Dacă este posibil, ajungeți cu suficient timp pentru:

• formalități;
• acomodare;
• discuția inițială.

Nu este nevoie însă să ajungeți foarte devreme dacă așteptarea vă crește anxietatea.

Cafeaua poate influența anxietatea?

La unele persoane, consumul ridicat de cofeină poate accentua:

• palpitațiile;
• tremorul;
• senzația de neliniște.

Dacă știți că reacționați astfel la cafea sau băuturi energizante, poate fi util să evitați consumul excesiv înainte de programare.

Nu este necesară o restricție universală pentru fiecare pacient.

Alcool pentru „curaj”?

Nu este o soluție recomandată.

Alcoolul poate:

• modifica starea pacientului;
• interacționa cu medicamente;
• influența consimțământul;
• crea probleme pentru tratament.

Nu folosiți alcool sau medicamente calmante din proprie inițiativă înainte de consultație.

Nu luați sedative fără recomandarea medicului

Unele persoane încearcă să ia:

• anxiolitice;
• somnifere;
• alte medicamente calmante

înainte de tratament.

Acestea nu trebuie luate fără recomandare medicală.

Pot exista:

• contraindicații;
• interacțiuni;
• efecte asupra capacității de a conduce;
• necesitatea unei monitorizări specifice.

Rolul tehnologiei

Tehnologia poate ajuta în diagnostic și tratament, dar nu trebuie prezentată ca o metodă directă de tratare a anxietății.

De exemplu:

• imagistica poate ajuta la diagnostic;
• planificarea digitală poate ajuta la organizarea tratamentului;
• scanarea intraorală poate înlocui anumite amprente clasice în unele situații;
• laserul poate fi utilizat în anumite proceduri;
• microscopul poate îmbunătăți vizibilitatea în endodonție.

Aceste tehnologii pot face anumite experiențe mai ușor de tolerat pentru unii pacienți.

Dar nu garantează:

• lipsa durerii;
• tratament mai scurt;
• lipsa complicațiilor;
• dispariția anxietății.

Scanarea intraorală poate fi mai ușor tolerată decât amprenta clasică?

Pentru unii pacienți, da.

O scanare digitală poate evita utilizarea anumitor materiale de amprentă.

Acest lucru poate fi relevant mai ales pentru persoanele cu:

• reflex de vomă accentuat;
• anxietate legată de amprente.

Totuși, nu toate situațiile protetice se rezolvă în același mod.

Laserul reduce frica?

Nu în mod direct.

În anumite proceduri, utilizarea laserului poate modifica experiența pacientului.

Dar laserul nu este un tratament pentru anxietate și nu garantează:

• lipsa durerii;
• lipsa anesteziei;
• recuperare mai rapidă;
• absența disconfortului.

Indicația trebuie stabilită medical.

Chirurgia ghidată face implantul mai puțin înfricoșător?

Pentru unii pacienți, simplul fapt că există o planificare digitală poate crește sentimentul de încredere.

Totuși, chirurgia ghidată nu înseamnă automat:

• procedură fără incizie;
• lipsa durerii;
• timp mai scurt;
• risc mai mic.

Este o tehnică de planificare și transfer al planului, nu o metodă de tratament al anxietății.

Frica de dentist și rușinea

Unii pacienți nu evită cabinetul doar din cauza durerii.

Poate exista și rușine legată de:

• carii;
• dinți lipsă;
• respirație;
• tartru;
• lucrări deteriorate;
• faptul că au trecut mulți ani de la ultimul control.

Această rușine poate alimenta un cerc vicios:

1. pacientul amână;
2. problemele se agravează;
3. rușinea crește;
4. pacientul amână și mai mult.

Soluția este evaluarea clinică și realizarea unui plan.

Dacă nu am mai fost la dentist de 10 sau 20 de ani?

Primul pas rămâne consultația.

Nu trebuie presupus că fiecare problemă observată de pacient este:

• imposibil de tratat;
• foarte gravă;
• obligatoriu foarte costisitoare.

Diagnosticul stabilește situația reală.

Frica poate scădea după câteva vizite?

Pentru unii pacienți, da.

Experiențele în care:

• comunicarea este bună;
• durerea este controlată;
• pauzele sunt respectate;
• pacientul știe ce urmează

pot ajuta la reducerea anxietății în timp.

Dar răspunsul este individual.

Ce este metoda „tell-show-do”

Este o abordare în care echipa poate:

1. explica ce urmează;
2. arăta, atunci când este potrivit, instrumentul sau procedura;
3. efectua tratamentul.

Este utilizată frecvent în stomatologia pediatrică, dar anumite principii pot fi utile și pentru adulții anxioși.

Nu toți pacienții vor însă să vadă instrumentele.

Preferința trebuie respectată.

Distragerea atenției ajută?

Uneori.

Pot fi utile:

• muzica;
• concentrarea pe respirație;
• un ecran;
• conversația;
• focalizarea atenției asupra unui element din cameră.

Nu există o metodă care funcționează pentru toată lumea.

Poate veni cineva cu mine?

Pentru unele persoane, prezența unui însoțitor înainte sau după consultație poate ajuta.

În timpul procedurii, accesul în cabinet depinde de:

• politica clinicii;
• procedură;
• spațiu;
• condițiile de siguranță.

Întrebați înainte.

Frica scade dacă știți costurile dinainte?

Pentru mulți pacienți, incertitudinea financiară reprezintă o parte din anxietate.

Un plan clar poate separa:

• urgențele;
• tratamentele necesare;
• tratamentele care pot fi etapizate;
• opțiunile alternative.

Este util să cereți explicații despre costuri înainte de procedurile complexe.

Ce să nu faceți dacă vă este frică

Evitați, pe cât posibil:

• să amânați până apare o urgență;
• să luați medicamente calmante fără recomandare;
• să utilizați alcool pentru a vă relaxa;
• să ascundeți anxietatea de echipă;
• să presupuneți că toate procedurile vor fi la fel ca o experiență negativă din trecut.

De ce amânarea poate face vizita mai dificilă

Unele probleme dentare pot evolua în timp.

O problemă care inițial necesita o intervenție mai simplă poate ajunge să necesite un tratament mai complex.

Acest lucru nu se întâmplă în fiecare caz, dar prezentarea doar în urgență poate asocia din nou cabinetul cu:

• durere;
• infecție;
• proceduri neplanificate.

Consultațiile înaintea urgențelor pot permite mai mult timp pentru explicații și planificare.

Dacă frica este foarte mare

Uneori măsurile simple nu sunt suficiente.

Dacă anxietatea provoacă:

• atacuri de panică;
• imposibilitatea de a intra în cabinet;
• anulări repetate;
• reacții fizice intense;
• evitarea îngrijirii timp de ani,

poate fi utilă o abordare suplimentară.

Aceasta poate include colaborarea cu un psiholog sau psihoterapeut.

Tehnici precum terapia cognitiv-comportamentală pot fi utilizate pentru anumite fobii și forme de anxietate.

„Fără sedare” nu trebuie să devină un obiectiv cu orice preț

Uneori pacientul poate prefera evitarea sedării.

În alte situații, medicul poate considera că anumite forme de control farmacologic al anxietății sunt utile.

Decizia trebuie făcută individual.

Scopul nu este să demonstrați că puteți suporta tratamentul fără ajutor.

Scopul este ca tratamentul să poată fi realizat în condiții adecvate pentru pacient.

Ce întrebări merită puse înainte de tratament

Puteți întreba:

• Ce se va face la prima vizită?
• Putem începe doar cu o consultație?
• Pot cere pauză?
• Ce semnal folosim?
• Cum se controlează durerea?
• Cât durează procedura?
• Ce voi simți în timpul tratamentului?
• Putem împărți tratamentul în ședințe?
• Care sunt etapele urgente?
• Care pot fi amânate?
• Există alternative?
• Ce pot face dacă anxietatea devine prea mare?

Ce trebuie reținut

Frica de dentist poate fi redusă fără sedare în multe situații printr-o combinație de:

• comunicare;
• consultație inițială;
• explicații clare;
• anestezie adecvată;
• semnal de pauză;
• ședințe adaptate;
• controlul ritmului;
• tehnici de relaxare;
• familiarizare progresivă.

Tehnologia poate ajuta anumite proceduri, dar nu înlocuiește relația dintre pacient și echipa medicală.

Cel mai important este ca pacientul să poată spune:

„Mi-e frică și am nevoie să mergem mai încet.”

La Denti Service Bacău, această informație poate fi luată în considerare încă de la prima consultație pentru adaptarea comunicării și a etapelor tratamentului.

Nu este necesar să așteptați ca frica să dispară complet înainte de a face primul pas.

Pentru mulți pacienți, primul pas poate fi pur și simplu o consultație în care nu se realizează nicio procedură complexă.