Când ai nevoie de adiție osoasă

Lipsa unui dinte nu înseamnă automat că implantul poate fi inserat imediat.

Uneori există suficient os pentru implant.

În alte situații poate fi necesară o procedură de augmentare osoasă înainte sau în același timp cu inserarea implantului.

Întrebarea corectă nu este doar „am suficient os?”, ci dacă volumul, forma și poziția osului permit realizarea planului implantar și protetic.

Decizia se ia după evaluare clinică și imagistică, nu doar după aspectul gingiei.

Când ai nevoie de adiție osoasă înainte de implant

Adiția osoasă poate fi indicată atunci când osul existent nu oferă condiții suficiente pentru planul implantar stabilit.

Contează:

• înălțimea osoasă;
• lățimea crestei;
• forma defectului;
• poziția structurilor anatomice;
• poziția planificată a implantului;
• viitoarea restaurare protetică;
• starea țesuturilor.

Nu orice deficit osos necesită automat augmentare.

Uneori planul poate fi adaptat fără adiție osoasă.

În alte situații, augmentarea poate fi necesară pentru a crea un volum sau o formă osoasă mai potrivite planului de tratament.

De ce poate scădea volumul osos după pierderea dintelui

După pierderea sau extracția unui dinte, osul alveolar trece printr-un proces de remodelare.

Volumul crestei se poate modifica în timp.

Amploarea modificărilor diferă de la pacient la pacient și poate fi influențată de:

• anatomie;
• poziția dintelui;
• infecții anterioare;
• boala parodontală;
• amploarea traumatismului local;
• modul în care s-a vindecat zona;
• timpul trecut de la extracție.

Dacă au trecut luni sau ani fără restaurarea dintelui, poate exista un deficit osos mai important.

Boala parodontală poate, de asemenea, contribui la pierderea suportului osos.

Deficitul osos nu apare doar după extracții vechi

Pot exista și alte cauze:

• infecții extinse;
• traumatisme;
• pierdere osoasă parodontală;
• particularități anatomice;
• resorbție după extracție;
• intervenții anterioare;
• purtarea îndelungată a unor proteze mobile.

Uneori deficitul este localizat doar într-o anumită zonă.

În alte cazuri poate afecta o porțiune mai mare a crestei.

De ce contează poziția osului, nu doar cantitatea

În implantologie nu este suficient să existe os „undeva” în zonă.

Implantul trebuie planificat în raport cu:

• viitoarea coroană sau lucrare;
• gingia;
• dinții vecini;
• structurile anatomice;
• ocluzia;
• direcția forțelor.

Uneori există os ca volum total, dar nu în poziția potrivită pentru restaurarea planificată.

În asemenea situații, augmentarea poate fi una dintre opțiuni.

Cum se stabilește dacă ai nevoie de adiție osoasă

Evaluarea poate include:

• consultație;
• examinare clinică;
• radiografii;
• CBCT, atunci când este indicat;
• analiza viitoarei restaurări;
• evaluarea ocluziei;
• scanare intraorală sau alte metode digitale, atunci când sunt utile.

Pacientul nu poate aprecia singur cu precizie volumul osos doar privind gingia.

Planul trebuie stabilit după corelarea datelor clinice și imagistice.

Rolul CBCT-ului

CBCT-ul poate oferi informații tridimensionale despre:

• înălțimea osului;
• lățimea crestei;
• forma defectului;
• poziția sinusului maxilar;
• poziția canalului mandibular;
• alte structuri anatomice relevante.

Mai multe informații sunt disponibile pe pagina de diagnostic digital integrat.

CBCT-ul ajută la planificare, dar nu garantează succesul tratamentului.

De asemenea, nu trebuie prezentat ca o metodă care oferă o măsurare absolută și universală a „densității osoase”.

Interpretarea imaginii trebuie făcută în contextul clinic.

Scanarea intraorală și CBCT-ul oferă aceleași informații?

Nu.

Scanarea intraorală înregistrează în principal suprafețele vizibile ale dinților și gingiilor.

CBCT-ul oferă informații radiologice despre os și structurile anatomice interne.

În anumite cazuri, cele două seturi de date pot fi integrate pentru planificare.

Această integrare poate ajuta la corelarea:

• anatomiei;
• poziției implantului;
• viitoarei restaurări.

Nu garantează însă lipsa deviațiilor sau a complicațiilor.

Când implantul și adiția osoasă se pot face în aceeași etapă

În anumite cazuri, implantul și augmentarea pot fi realizate în aceeași intervenție.

Această variantă depinde de:

• tipul defectului;
• osul restant;
• posibilitatea obținerii unei stabilități adecvate a implantului;
• poziția implantului;
• amploarea augmentării;
• planul protetic;
• factorii individuali.

Nu toate cazurile sunt potrivite pentru aceeași abordare.

Faptul că două proceduri pot fi realizate în aceeași zi nu înseamnă automat că aceasta este cea mai bună variantă pentru orice pacient.

Când adiția osoasă se face înainte de implant

În defectele mai mari poate fi necesară augmentarea înainte de inserarea implantului.

După o perioadă de vindecare, zona este reevaluată.

Durata nu este identică pentru toți pacienții.

Poate depinde de:

• tipul procedurii;
• dimensiunea defectului;
• localizarea zonei;
• materialele utilizate;
• vindecarea individuală;
• factorii de risc.

Momentul inserării implantului trebuie stabilit după evoluția reală a zonei, nu doar după trecerea unui număr fix de luni.

Ce înseamnă adiția osoasă

Adiția osoasă este o procedură prin care se urmărește augmentarea unei zone cu volum sau formă osoasă insuficientă pentru planul stabilit.

Pot fi utilizate:

• os autogen;
• materiale de substituție osoasă;
• membrane;
• combinații de materiale și tehnici.

Alegerea depinde de situația clinică.

Nu există un singur material sau o singură tehnică potrivită pentru toate cazurile.

Adiția osoasă înseamnă că „osul crește la loc”?

Nu exact.

Procedurile de augmentare urmăresc crearea și menținerea unui volum de țesut adecvat pentru obiectivul terapeutic.

Procesul biologic implică vindecare și remodelare.

Rezultatul poate varia.

Nu se poate garanta:

• volumul final obținut;
• integrarea completă a materialului;
• menținerea neschimbată a volumului în timp;
• posibilitatea inserării implantului exact conform planului inițial.

De aceea, reevaluarea este importantă.

Ce materiale se folosesc

În funcție de caz pot fi utilizate:

• os recoltat de la pacient;
• materiale de origine animală;
• materiale de origine umană procesate, acolo unde sunt disponibile și indicate;
• materiale sintetice;
• combinații.

Alegerea nu trebuie făcută doar după ideea că un anumit material este „cel mai bun”.

Contează:

• tipul defectului;
• dimensiunea zonei;
• tehnica utilizată;
• obiectivul procedurii;
• situația pacientului.

Sinus lift

În zona posterioară a maxilarului superior poate fi necesară o procedură de elevare a planșeului sinusal.

Aceasta poate fi luată în calcul atunci când osul disponibil sub sinus nu este suficient pentru planul implantar.

Există tehnici diferite.

Implantul poate fi inserat:

• în aceeași etapă;
• ulterior, după vindecare.

Alegerea depinde de cantitatea de os restant, stabilitatea ce poate fi obținută și planul de tratament.

Nu orice implant posterior maxilar necesită sinus lift.

Ridge preservation după extracție

În anumite cazuri se poate discuta conservarea alveolei după extracție.

Scopul este limitarea modificărilor de volum ale crestei după pierderea dintelui.

Aceasta nu oprește complet remodelarea osoasă.

Nu garantează nici că o augmentare ulterioară nu va mai fi necesară.

Indicația depinde de:

• zona dintelui;
• anatomie;
• infecție;
• planul ulterior;
• starea țesuturilor.

Augmentare orizontală și verticală

Defectele osoase pot fi:

• orizontale;
• verticale;
• combinate.

Tehnica aleasă depinde de tipul defectului.

Defectele extinse pot necesita:

• proceduri mai complexe;
• mai multe etape;
• timp mai mare de vindecare;
• reevaluări suplimentare.

Nu toate defectele au același prognostic.

Este adiția osoasă întotdeauna necesară când osul este redus?

Nu.

Pot exista alternative precum:

• modificarea poziției implantului;
• modificarea numărului implanturilor;
• alegerea unui alt tip de restaurare;
• schimbarea planului protetic;
• alegerea unei soluții fără implant.

În anumite situații poate fi posibilă utilizarea osului disponibil fără o procedură suplimentară de augmentare.

Decizia se face după analizarea întregului caz.

Pot fi folosite implanturi mai scurte pentru a evita adiția?

În anumite situații pot exista alternative implantare care reduc necesitatea unor proceduri de augmentare.

Acestea nu sunt potrivite pentru orice pacient.

Trebuie analizate:

• anatomia;
• zona;
• osul disponibil;
• forțele ocluzale;
• tipul restaurării;
• distribuția implanturilor.

Scopul nu este evitarea adiției cu orice preț, ci alegerea unui plan justificat clinic.

Este adiția osoasă dureroasă?

Intervenția se realizează de obicei sub anestezie locală.

În timpul procedurii nu ar trebui să existe durere produsă de manopera chirurgicală, dar pacientul poate percepe presiune, vibrații sau manipulare.

După intervenție pot apărea:

• durere;
• edem;
• sensibilitate;
• echimoză;
• disconfort.

Intensitatea diferă de la pacient la pacient și în funcție de amploarea intervenției.

Recuperarea este la fel pentru toți?

Nu.

O augmentare mică poate avea o recuperare diferită față de o reconstrucție mai extinsă.

Vindecarea poate fi influențată de:

• starea generală;
• fumat;
• diabet;
• igienă;
• amploarea procedurii;
• zona tratată;
• respectarea indicațiilor postoperatorii;
• răspunsul biologic individual.

Nu trebuie promis același timp de recuperare tuturor pacienților.

Fumatul

Fumatul este un factor de risc relevant pentru vindecare și sănătatea țesuturilor.

Nu înseamnă că fiecare fumător va avea automat un eșec.

Totuși, poate influența evoluția și trebuie discutat înainte de intervenție.

Reducerea sau oprirea fumatului poate face parte din recomandările medicale.

Diabetul

Diabetul nu exclude automat adiția osoasă sau implanturile.

Contează:

• controlul bolii;
• starea generală;
• alte complicații;
• vindecarea;
• medicația;
• colaborarea cu medicul curant atunci când este necesar.

Decizia trebuie individualizată.

Boala parodontală

Boala parodontală activă trebuie evaluată și controlată în cadrul planului implantar.

Inflamația și factorii de risc parodontali nu trebuie ignorați înaintea unei proceduri regenerative.

Este importantă și mentenanța pe termen lung.

Mai multe informații sunt disponibile pe pagina de parodontologie.

Ce riscuri pot exista

Ca orice procedură chirurgicală, augmentarea osoasă poate avea complicații.

Acestea pot include:

• infecție;
• expunerea membranei;
• pierderea unei părți din material;
• integrare incompletă;
• resorbție;
• necesitatea unei noi intervenții;
• probleme sinusale în anumite proceduri;
• disconfort la un eventual loc donor.

Aceste complicații nu apar obligatoriu.

Riscul diferă în funcție de procedură și de factorii pacientului.

Ce influențează rezultatul

Rezultatul poate depinde de:

• tipul defectului;
• vascularizație;
• stabilitatea zonei augmentate;
• sănătatea țesuturilor;
• controlul infecției și inflamației;
• igienă;
• fumat;
• bolile generale;
• tehnica utilizată;
• materialele;
• vindecarea individuală.

Nu depinde doar de materialul de augmentare.

De ce contează planificarea protetică

Implantul este inserat pentru a susține o viitoare restaurare.

De aceea, planificarea protetică trebuie luată în calcul înainte de intervenție.

Poziția implantului și volumul osos trebuie analizate în raport cu:

• viitoarea coroană;
• puntea sau lucrarea;
• gingia;
• ocluzia;
• posibilitatea de igienizare.

Această abordare poate ajuta la organizarea tratamentului, dar nu garantează un anumit rezultat funcțional sau estetic.

Planificarea digitală elimină incertitudinea?

Nu.

Planificarea digitală poate ajuta la:

• integrarea informațiilor;
• evaluarea anatomiei;
• proiectarea poziției implantului;
• corelarea cu restaurarea;
• comunicarea în echipă.

Nu garantează:

• poziționare perfectă;
• lipsa deviațiilor;
• integrarea augmentării;
• lipsa complicațiilor;
• succesul implantului;
• un anumit rezultat estetic.

Tehnologia este un instrument de planificare, nu o garanție.

Trebuie făcută adiție osoasă doar pentru estetică?

Uneori componenta estetică poate avea un rol important, mai ales în zona frontală.

Alteori augmentarea este indicată pentru:

• poziționarea implantului;
• crearea unui volum compatibil cu planul protetic;
• acoperirea unor suprafețe;
• susținerea țesuturilor;
• facilitarea unei forme restauratoare potrivite.

Motivul trebuie explicat clar pacientului.

Ce se întâmplă dacă amâni tratamentul

O întârziere nu înseamnă automat că situația devine netratabilă.

Totuși, modificările osoase și ale țesuturilor pot continua în timp.

Acestea pot face tratamentul:

• mai complex;
• mai etapizat;
• mai lung.

Nu se poate spune că fiecare lună de întârziere produce automat o pierdere care complică tratamentul.

Evaluarea după pierderea unui dinte poate însă ajuta la înțelegerea opțiunilor disponibile.

Este implantul obligatoriu dacă se face adiție osoasă?

Nu.

Adiția osoasă se realizează în contextul unui plan terapeutic.

Dacă situația clinică sau preferințele pacientului se schimbă, planul poate fi reevaluat.

Înaintea procedurii trebuie să fie clar de ce este realizată augmentarea și ce rol are în planul general.

Adiția osoasă garantează că implantul va putea fi pus?

Nu.

Augmentarea urmărește să creeze condiții mai favorabile pentru planul stabilit.

Rezultatul biologic poate varia.

După vindecare poate fi necesară reevaluarea înainte de a confirma:

• inserarea implantului;
• poziția acestuia;
• necesitatea unei proceduri suplimentare.

Adiția osoasă garantează succesul implantului?

Nu.

Augmentarea poate crea condiții mai favorabile pentru un implant, dar nu garantează:

• osteointegrarea;
• lipsa complicațiilor;
• menținerea osului;
• succesul pe termen lung;
• rezultatul protetic.

Implantul și augmentarea sunt etape diferite ale unui plan mai amplu.

Când trebuie reevaluată zona

După augmentare, medicul stabilește momentul potrivit pentru reevaluare.

Aceasta poate include:

• examinare clinică;
• radiografii;
• CBCT, dacă există indicație;
• alte investigații.

Momentul inserării implantului depinde de vindecarea reală și de situația clinică, nu doar de timpul trecut.

Ce întrebări merită puse la consultație

Este util să întrebați:

• De ce am nevoie de adiție osoasă?
• Ce tip de defect există?
• Care este obiectivul augmentării?
• Se poate insera implantul în aceeași etapă?
• Există alternative fără augmentare?
• Ce material va fi utilizat și de ce?
• Este necesar sinus lift?
• Cât poate dura vindecarea?
• Ce riscuri există?
• Ce factori pot influența rezultatul?
• Ce se întâmplă dacă augmentarea nu se integrează suficient?
• Cum se modifică planul dacă vindecarea este mai lentă?
• Când va fi reevaluată zona?

Ce trebuie reținut

Adiția osoasă nu este necesară pentru orice implant.

Este luată în calcul atunci când anatomia și planul protetic justifică procedura.

Uneori poate fi realizată împreună cu inserarea implantului.

În alte situații poate fi necesară o etapă separată de vindecare.

La Denti Service Bacău, evaluarea pentru implant dentar poate integra examenul clinic, imagistica 3D și analiza viitoarei restaurări.

Tehnologia poate ajuta la planificare, dar nu garantează rezultatul.

Întrebarea importantă nu este doar „am suficient os?”, ci:

• unde este osul disponibil;
• ce defect există;
• ce restaurare este planificată;
• dacă augmentarea este necesară;
• dacă există alternative;
• ce factori pot influența vindecarea.